Ziua mondială a râsului este celebrată, anual, în prima duminică a lunii mai, iar anul acesta este marcată la 5 mai.
Ziua mondială a râsului se desfăşoară sub deviza „Nu râdem pentru că suntem fericiţi, ci suntem fericiţi pentru că râdem” şi este iniţiativa medicului indian Madan Kataria, fondatorul mişcării ”Laughter Yoga” („Hasyayoga”), adică terapia prin râs. Kataria este şi autorul cărţii „Râzi fără motiv” (”Laugh For No Reason”, 2002).
Primul club de terapie prin râs a fost înfiinţat de Madan Kataria în anul 1995, într-un parc din Mumbai, numărând şase persoane. Kataria a organizat pentru prima dată Ziua mondială a râsului în 1998, tot la Mumbai, cu participarea a peste 12.000 de oameni. Evenimentul a trecut curând graniţele Indiei.
În lumea de azi, din ce în ce mai mulţi oameni sunt stresaţi, deprimaţi, suferă de lipsă de somn, întreţin gânduri negative şi se simt singuri şi izolaţi, potrivit laughteryoga.org. Totuşi, dorinţa firească a oricăruia dintre noi este să fie sănătos şi fericit. Terapia prin râs promite să ne ajute în atingerea ambelor deziderate: diminuarea şi eliminarea stărilor neplăcute, în paralel cu îmbunătăţirea sănătăţii fizice şi mentale.
În ultimii ani, vorba populară potrivit căreia „râsul este cel mai bun medicament” a fost confirmată de cercetări efectuate în India şi SUA, publicate în reviste de specialitate precum International Journal of Nursing, Geriatrics Gereontology International şi Complementary Therapies in Medicine. Efectele terapiei prin râs sunt cât se poate de serioase şi importante. Scăderea tensiunii arteriale şi a hormonilor de stres din organism sunt doar două dintre beneficiile asociate cu râsul.
Primul om de ştiinţă care a sugerat că fenomenul râsului merită studiat a fost psihologul William F. Fry, profesor la Universitatea Stanford, California. Acesta s-a autointitulat „primul gelotologist” (de la grecescul „gelos”, a râde), notează laughteronlineuniversity.com.
Tema râsului a fost abordată şi în filosofie, una dintre cele mai importante contribuţii în acest sens fiind lucrarea „Râsul. Eseu asupra semnificaţiei comicului” („Le Rire. Essai sur la signification du comique”), publicată în 1900 de gânditorul francez Henri Bergson.
Exercitiul rasului ajuta musculatura abdominala si ridica imunitatea… prin acest exercitiu este activata in mod benefic respiratia. in cadrul cursurilor de actorie sunt asemenea exercitii. si nu numai de ras, ci si de plans. de unde vorba „plange la comanda”, ca un actor. don pacate sunt foarte putini actori care se pot indentifica cu personajul jucat si, apoi, foarte greu reusesc sa „iasa” din el. unul dintre ei este Antony Hopkins. si mai sunt actorii care l-au interpretat e Isus in filmele blockbuster: Jim Caviezel (un om foarte credincios, marcat de personaj)/Mel Gibson (Patimile lui Hristos) si Robert Powell/ Franco Zeffirelli (Isus din Nazaret). Numai daca stai si te gandesti cat a suferit pentru ca a incercat sa arate Calea oamenilor, plangi…
De ce să râdem fără motiv?:))
Sa ne devoalam prostia….
Radem ca prostii.
Eu rad de Rumburak ca prostul ala a citit pe nerasuflate, nemancate si nedormite ,,Razboi si Pace”, ,,Ana Karenina”, ,,Pe Donul Linistit” si ,,Mama” si ca a fost in Statul Major Judetean din doua judete, unul fiind Tulcea.
Am eu vreo vina?
[Sef Stat Major la paZit vacile CAP-ului]
Boloș dixit?
@9.38
Te aud, meștere. E spus adânc.
Daca vreti sa radeti cu folos, mergeti in targ sa vindeti fuse……[Rumburak]
Daca vrei sa Razi te uiti Duminica 5 Mai 2024 la Gala Umorului pe TVR 1 .
Daca ne Marste Pensiile de 1100 de lei avem Motive de Rhash !